1

Topic: Sunt corecte distantele cosmice?

Calcul distante pana la stele

La fel cum multi doctori nu cred in medicamente, multi oameni de stiinta nu cred in calculele colegilor lor. Variabilele sunt multe.
Cosmosul poate fi doar o poveste nascuta din interpretari de formule matematice
1.Laser - au masurat distanta la luna cu laserul. se bazeaza pe c= 300,000 km/sec. Daca masuram timpul luminii sa atinga un obiect, putem calcula distantele. Ne spun ca Oglinzile lasate de astronautii Apollo reflecta raza laser de pe pamant. ( Obama si astronautii de pe ISS spun ca inca nu am ajuns pe luna? despre ce oglinzi vorbim atunci?)

2.Radar
Masurarea distantei pana la soare presupune masurarea distantei pana la Venus. Distanta la soare nu se poate masura cu radarul caci soarele nu are suprafata solida si nu reflecta razele radar. D=c X timp total /2
Daca calculam in modelul geocentric sunt alte distante, alte orbite. Nimic sigur, depinde de modelul folosit.

3. Paralaxa (distante pana la stelele apropiate)
Metoda paralaxei se bazeaza pe geometria orbitei pamantului in jurul soarelui. Stiind raza orbitei pamantului (calculata cu radarul)  si masurand unghiul luminii de la stea in doua puncte pe orbita, aflam distanta la stea. Cu cat mai departe steaua cu atat mai mic unghiul. La distante > de 100 AL metoda esueaza  (?)

4. Cepheide (Distante in galaxia noastra si cele apropiate)
Cefeide, stele care stralucesc periodic. Acest comportament permite masurarea distantelor la zeci de milioane AL. Peste 13 milioane AL lumina scade prea mult si metoda nu mai lucreaza.
5. Supernove (Distances to other galaxies) Masurarea luminii supernovelor
6. Redshift & Hubble's Law (masurarea distantelor foarte mari, peste 1 miliard AL)
In 1929, Edwin Hubble deescopera ca galaxiile se indeparteaza una de alta si de noi.Universul se expandeaza . The velocity of a galaxy  v = H x d  .constanta Hubble , around 65 km/s for every megaparsec in distance. Deci determinam distanta la obiecte doar cunoscandu-le viteza. Viteza o masuram prin efectul Doppler . analizand spectrul luminii de la o stea indepartata, astronomii vad o deplasare a liniilor spectrale si din ele determina viteza. Daca teoria nu e corecta, distantele masurate sunt un nonsens.

Cât de departe se află Soarele şi Luna?

Aristarh din Samos ;  În timpul primului /al doilea pătrar, Luna, Soarele si pamantul formează un triunghi drept. cu unghiul drept în dreptul Lunii. A măsurat unghiul α dintre Soare şi Lună. Cosinusul acestui unghi e raportul dintre distanta de la Pamant la Lună şi distanta de la Pamant la Soare. A măsurat o valoare de 87 de grade pt unghiul α, din care a dedus un raport dist. Terra-Soare/Terra-Lună egal cu 30. raportul fiind de 400. Precizia de măsurare a unghiului e crucială, -nu se tine cont de refractia atmosferei, nu exista o triangulatie .

Repetam teoria cosmosului , cum s-au obtinut masuratorile cosmice

- În Sistemul Solar se foloseste radarul pt a afla distanțele pînă la Lună și la planete. Cu puțină geometrie, s-a calculat și distanța pînă la Soare, orbita pamantului.
- apoi cunoscand orbita Pămantului, folosim paralaxa pt a măsura distanțele pînă la stelele din galaxia noastră, pînă la cîteva sute de ani-lumină. Paralaxa este deplasarea aparentă a stelelor apropiate în raport cu fondul stelelor îndepărtate, cînd Pămîntul se mișcă pe orbita lui.
-Apoi măsori luminozitatea aparentă și perioada de oscilație pt a afla distanța. Metoda cefeidelor se poate aplica în galaxia noastră și la galaxiile apropiate.
- Folosind distanțele măsurate prin metoda cefeidelor, s-a constatat că există o relație liniară între distanța la care se află o stea și deplasarea spre roșu a spectrului acelei stele. Deplasarea spre roșu este proporțională cu viteza cu care se îndepărtează steaua de noi. Astfel s-a aflat că tot universul e în expansiune. Acum ne putem uita la o stea îndepărtată și, analizîndu-i spectrul, putem calcula la ce distanță se află de noi.
- avem o suită de metode. Fiecare se bazează pe cea anterioară și pe cunoștințe acumulate în timp. Toate metodele se bazează pe inventarea radarului și pe măsurarea vitezei luminii.

Calculele toate pot fi eronate

Știința nu oferă certitudini. Evalueze niște erori ale valorilor măsurate. Nici mărimea acelor erori nu e certă.  pentru că măsurătorile și calculele se bazează pe niște ipoteze care ar putea să fie inexacte sau de-a dreptul greșite, dar nu putem verifica asta în condițiile cunoașterii actuale.
  Toate masuratorile prin paralaxa, geometrie de triangulatie, pot fi eronate. O spun chiar astronomi renumiti. Erorile de refractie si unghiurile mici  nu permit triangulatia. Paralaxa presupune unghiuri extrem de mici, multi astronomi nu cred in ea.
efectul doppler este si el contestat tot de astronomi. Deplasarea spre rosu s-ar putea datora obosirii luminii nu departarii stelelor.
Toata teoria cosmosului se bazeaza pe masuratorile de inceput facute cu radarul.

Radarul are probleme mari legate de propagarea s-a in vid

Formulele lui sunt pentru un mediu material. Sa analizam ce spun fizicienii despre radar. Toate stelele pot fi mult mai aproape.
Radarul cosmic e limitat; imprastierea undelor poate fi  mare si semnalul intors sa nu aiba energie suficienta rezultand erori mari.
- ionosfera poate deforma mult lungimea de unda si banda. propagarea in vid  nu stim ce este si daca se poate. In vid unda este camp pur. Nu stim ce este campul. Daca acceptam eterul ca forma primara a tuturor campurilor nu avem ecuatii pt parametrii eterici sa stim ce masuram.
-Daca gravitatia poate curba lumina, si lumina traverseaza pe langa mari corpuri, gauri negre, astea nu dau peste cap calculele ? Daca spunem 1 milion de AL departare de pamant, asteapta cineva ca lumina sa calatoreasca un an sa confirme? 

Cum se propaga undele EM prin vid?

Undele EM sunt generate de sarcini in miscare  (electroni) care genereaza camp electric variabil care da nastere la un camp magnetic variabil perpendicular pe el. Ecuatiile lui Maxwell,care descriu propagarea undelor EM, au nevoie de un mediu fizic pentru propagare.  https://en.wikipedia.org/wiki/Electroma … e_equation
https://cni-hd.ro/forumelevi/ecMaxwell.png
In ec lui Maxwel daca primitivity si permeability sunt 0 ,(nu e materie in vid) => viteza luminii e infinita. Nu putem concepe vidul inauntrul celor 3 dimensiuni.  Concluzia e ca spatiul trebuie sa fie dielectric.

Generarea reciproca de camp electric variabil si magnetic nu inseamna ca e un proces care se autosustine.
Undele EM nu calatoresc in vid.
Ideea de unda propagata in vid e o contradictie in termeni,  definitia undei = o oscilatie propagata printr-un mediu .

-s-a inventat conceptul de "luminiferous aether" care umple spatiul si suporta radiatia EM. Experimentul Michelson Morley (1887) nu a gasit eterul. ( dar la gasit Sagnac !)
paradoxuri
-lumina nu poate scapa dintr-o gaura neagra, dar fotonii nu se opresc niciodata?
-fotonii nu au masa deci nu intampina rezistenta? Fara masa nu exista energie !
-presupunem ca toate  undele EM au aceeasi viteza in vid dar intr-un mediu nu se intampla asta
Particulele cosmice pot avea viteze supraluminice:
-daca exista propagare in vid, Miraculul e ca vidul cosmic, nimicul total , are proprietati dielectrice (NIMICUL are proprietati?). Conservarea energiei e violata   deltaE.deltaT ≈ h (Planck's constant) ,  E = 2mc2 (energia unei perechi de particole) =>a : deltaT = h/(2mc2).
-doi electroni nu pot ocupa acelasi loc dar doi fotoni pot trece unul prin altul?

Teorie: Vidul poate crea Dipoli virtuali electron-positron care vin si dispar spontan din existenta, se genereaza si se anihileaza continuu .Ei dau vidului proprietati dielectrice.( asta e religie !)  Fotonii sunt magneti care induc forte electrice cand calatoresc. Spatiul ar fi dens impachetat cu dipoli virtuali rotativi electron-positron. Dar pt a explica forte magnetice  ai nevoie de particole reale conform cu legile electrostaticii lui Coulomb.
Lamb Shift, Casimir force etc., can be attributed to the virtual particles.
Ce e un electron virtual? E inconjurat de un camp electrostatic? Daca nu n-are a face cu ecuatiile lui Maxwell. Nu exista particule virtuale. Ori ai o particola ori nu o ai. De ce sa inventam particole virtuale fara camp in jur si care nu pot implica polarizarea?

-Ecuatiile lui  Maxwell  nu sunt suficiente sau sunt incomplete sa explice propagarea prin vid la fel cum si cunostintele noastre despre vid sunt limitate. Nu putem crea in laborator conditii de 0 absolut si vid perfect ca in spatiu. Daca primim date din cosmos folosind unde EM ,atunci nu intelegem bine ce inseamna vidul
In formula E=mc^2, lipseste un termen: ce se intampla cu spatiul dupa disparitia masei;
E= mc^2 + dV.  dV e vidul ce apare prin disparitia masei
Candidatul cel mai bun sa umple spatiul ar fi neutrino. Ar interactiona cu  photon (boson) sau fermion ( matter) dar lasa campul magnetic si electric sa-l penetreze.
- Intreaba orice inginer de rachete si ai sa vezi ca nu folosesc calculele lui Newton si Einstein referitoare la gravitatie sa manevreze racheta in spatiu.
Toate aceste paradoxuri si nevoia de explicatii alambicate au aparut de cand s-a eliminat eterul.
Si acum incearca sa il inlocuiasca prin o multime de alte lucruri - electroni- protoni virtuali, “materie si energie intunecata”, quarci, gravitoni
Daca multi fizicieni nu cred ca undele EM se pot propaga in vid, distantele calculate la stele se prabusesc ca un domino.
Anii lumina nu exista, nu stim ce sunt stelele si toata grafica cosmosului prezentata in filme ramane SF.